Suntem bucuroși să anunțăm publicarea cărții „Să învingem egoismul”, de Ven. Gheşe Rabten Rinpoce, volum lansat în data de 4 Septembrie, pe durata conferinței cu Maestrul Gonsar Rinpoche la București. Volumul este publicat de Asociația Rabten Compassioante Wisdom, sub egida și îndrumarea Edition Rabten din Elveția.
<<Prețul cărții este 25 RON, cu livrare gratuită în București. Pentru comenzi din țară, costurile poștale sau de curierat sunt suportate de persoana care a comandat coletul.
Pentru comenzi online ne puteți contacta la adresa de mail: info@rabten.ro>>
Cartea este o tălmăcire a unui text Dharma important, ce cuprinde un antrenament complet al minții în șapte puncte (capitole, reguli). Această carte este o învățătură concisă transmisă sub formă de sfaturi personale, predată de Geshe Rabten la Dharamsala (India) în 1973, care descrie cu desăvârșire metoda de dezvoltare a Bodhicittei ( mintea trezirii) inițiindu-ne treptat la viziunea ființelor iluminate.
Aceste sfaturi izvorâte din practica personală a marilor Maeștri buddhiști tibetani, revelă clar și cu o precizie uluitoare de unde provin toate încercările și conflictele noastre individuale și colective, de fapt toate relele; dar ele ne indică și cum să le depășim cu temeritate. „Să învingem egoismul” ne pune la dispoziție metoda cea mai eficientă și ingenioasă pentru a birui total egoismul.
Aplicate minții noastre, aceste instrucțiuni vor fi extrem de folositoare. Trăim cu toții, în fiecare clipă, experiențe dificile, care la bază nu au nimic altceva decât egoismul, “îndrăgirea” de sine. Din toate remediile, aceste instrucțiuni sunt cele mai eficiente pentru a extirpa ceea ce constituie rădăcina tuturor problemelor noastre și tocmai de aceea ele sunt predate.
Fie ca mulțumită acestei metode să reușim să ne învingem egoismul!
Extras din carte:
„Toate acuzațiile se restrâng doar la una”
De obicei, când suferim sau suntem în dificultate, căutam întotdeauna să învinuim pe altcineva pentru ce ni se întâmplă. Putem constata aceasta la nivel individual precum și la nivelul grupurilor sociale, care, atunci când ceva nu are loc așa cum persoana sau grupurile își propun, pun în seama altora cauza problemelor lor, sau chiar la nivel național, când întreaga populație a unei țări acuză o altă țară de propriile neajunsuri.
Chiar și animalele, în reacțiile lor instinctive, văd în ceilalți cauza suferințelor lor. Or, toate aceste atitudini sunt nepotrivite. Nu acuzăm pe adevăratul vinovat. Cel sau cei pe care acuzăm, de fapt, nu au de-a face nicidecum cu suferințele noastre. Adevăratul responsabil, cel care merită resentimentul nostru, este propriul nostru egoism, egocentrismul nostru. Sub influența lui ne acordăm o importanță nemăsurată; nimic nu ne este mai prețios decât propria persoană și atașamentul pe care i-l purtăm este complet nesăbuit.
Atunci, fiindcă acest „eu” (sine) nu obține ce vrea, comitem orbește tot felul de acțiuni negative în speranța de a-l mulțumi; dar vine ziua în care trebuie să suportăm urmările acestor fapte.
Într-adevăr, acest „eu” (sine) la care ținem atât de mult este neîncetat însetat de fericire, de plăceri, de pofte pe care i le satisfacem activ. De aceea comitem foarte multe fapte negative.
Când două națiuni se războiesc, la baza ostilităților care le împing să se bată se găsesc mai ales două motive: ori una din ele râvnește la ce nu posedă și care se află la cealaltă, și, imaginându-și tot câștigul pe care l-ar putea avea dacă ar deține teritoriul sau bunurile acesteia, intră în război provocând astfel suferințe imense; ori, cealaltă, temându-se să nu piardă ce poseda, teritoriile, bogățiile naturale… declară război pentru a se apăra și a-și proteja bunurile, provocând la rândul ei suferințe groaznice.
Aceste două motive sunt la baza tuturor conflictelor, până și a luptei dintre două insecte minuscule.
Astfel, pentru a proteja sau satisface acest „eu”, am comis și continuăm să comitem nenumărate fapte negative care toate au semănat semințele viitoarelor noastre suferințe. Datoria noastră este grea și trebuie să ne achităm de ea. Atașamentul de sine-însuși, „îndrăgirea de sine”, iată adevărata noastră eroare.
Este necesar, deci, să înțelegem, așa cum este indicat în text, că sursa tuturor problemelor noastre actuale, a tuturor încercărilor, se află în noi, nu în altă parte.
Principala sursă a tuturor necazurilor noastre este egoismul; pe el trebuie să-l acuzăm. Sub dominația ignoranței, întotdeauna, nu vedem decât propriul profit, nu privim lucrurile decât în funcție de ce ne avantajează, fără să ținem cont de ceilalți. Or, acest comportament este total nedrept și nesănătos.
Când suferim de sete, nu avem decât o grijă, să găsim de băut cât mai repede ca să ne-o potolim. În acele momente nimic altceva nu contează pentru noi. În același timp, însă, sunt atâtea alte ființe care îndură suferințe altcumva dar nu ne simțim decât prea puțin, sau deloc, vizați. Aceasta este lucrarea egoismului nostru.
Față de această sumă de amprente negative acumulate din cauza egoismului nu avem decât două alternative posibile: să verificăm și să încheiem contul acestor datorii sau să le suportăm consecințele și prejudiciile. Or, nu este chiar atât de lesne să le distrugem prin puterea meditației. Aceasta cere eforturi considerabile. În momentul de față, cel mai ușor este să suportăm urmările acțiunilor noastre negative.
Astfel, toți cei care azi par a ne aduce prejudicii, de fapt, sunt binefăcătorii noștri fiindcă ne ajută să ne achităm de datorii. Dacă creditorul celui care s-a îndatorat mult îi propune să-i dea o palmă ca astfel să-i șteargă toate datoriile, debitorul ar trebui să recunoască bunătatea celui ce l-a împrumutat și să-i fie recunoscător!
Trebuie, așadar, să înțelegem că adevăratul nostru dușman, sursa tuturor neplăcerilor noastre, a tuturor chinurilor noastre, se află în noi înșine: este egoismul nostru. În lumina acestei înțelegeri, îl putem privi la fel pe cel care pare că ne face rău și pe cel care ne sare în ajutor, fiindcă primul, de fapt, ne este de un ajutor de neprețuit, oferindu-ne ocazia să ne liberăm de datoria noastră karmică.
Apropo de aceasta, textul spune:
„Meditați asupra marii bunătăți a tuturor ființelor”
Exersându-ne astfel mintea, când ni se va întâmpla să suferim în trupul nostru, durerea nu ne va mai afecta moralul și vom fi liniștiți.
Când două persoane suferind de aceeași boală se găsesc pe patul spitalului, dacă una din ele și-a antrenat astfel mintea iar cealaltă nu, desigur, amândouă suferă fizic dar în primul caz liniștea minții îi va alina durerea trupească pe când în celălalt, suferința mentală adăugându-se celei fizice, va face ca aceasta din urmă să devină greu de suportat iar totul va fi atunci suferință.
Pe parcursul vieții noastre samsarice vom vedea ivindu-se neîncetat în drumul nostru suferințe, probe, dificultăți. Exersându-ne mintea în mod corect, însă, nu vom avea de suferit.
Cel care vrea să facă o călătorie de durată, o pregătește mai întâi cu grijă prevăzând hrană în cantitate suficientă precum și alte provizii pentru ca nimic să nu-i lipsească apoi. Odată ce se va porni la drum nu va întâlni nici o greutate. Când îi va fi foame sau sete nu-i va fi deloc greu să și le potolească. Pentru lunga noastră călătorie în Samsara, și noi va trebui să ne aprovizionăm cu tot ce ne trebuie ca astfel să nu fim luați prin surprindere. Pregătindu-ne mintea printr-un antrenament corespunzător, ea nu va fi nici stânjenită, nici disperată din cauza nenumăratelor stavile care, fără îndoială, se vor ridica în drumul nostru; nimic din toate acestea nu o va face să sufere.
Pentru a ne antrena astfel mintea, avem de îndeplinit în deosebi două răspunderi:
– Să ne recunoaștem și să ne distrugem adevăratul dușman, pe de o parte,
– Să ne recunoaștem prietenul cel mai bun și să-l sprijinim, pe de altă parte.
După cum am văzut, adevăratul dușman este în noi, este egoismul. Cât despre prietenul nostru cel mai bun, în realitate el este alcătuit de toate ființele reunite. Pe ele trebuie să le ajutăm prin toate mijloacele.
Este evident, totuși, că în prezent nu avem însușirile ce ne-ar permite să ajutăm toate ființele în același timp. Ce trebuie și putem face de pe acum, însă, răspunderea care musai ne revine, este să ne dezvoltăm mintea, să ne modificăm atitudinile negative. Este nevoie să schimbăm dragostea de sine în dragostea față de ceilalți și să realizăm că binefacerile cele mai importante ne vin de la cei care par că ne fac rău. Ei sunt cei care ne ajută cel mai mult.
Să cugetăm la situația tuturor acestor ființe și să ne întrebăm: ce caută și de ce se feresc ele? Este limpede că toate ființele caută fericirea și nu vor să cunoască suferința.
Despre Editura Rabten
Principala ei menire este de a prezerva învățăturile Venerabilului Gheșe Rabten precum și ale altor Maeștri și a le pune la îndemâna cititorilor din occident. Sub îndrumarea Venerabilului Gonsar Rinpoce ne consacrăm toate eforturile răspândirii Învățăturilor autentice și a comentariilor acestora pentru toți cei care poartă un real interes Dharmei.
Editura Rabten este o societate editorială cu scop non-lucrativ afiliată Centrului de Înalte Studii Tibetane Rabten Choeling din Elveția. Publicațiile regăsite la editură sunt în mai multe limbi, cu precădere în limba franceză, germană și engleză.
Toate încasările sunt atribuite doar finanțării altor editări. Accesând paginile web de mai jos veți găsi un catalog online cu toate publicațiile editurii, grupate în funcție de limba în care sunt publicate și autor.
www.rabten.eu/xvCatalog_en.htm
www.budhism.edu