De aceea este atât de important şi necesar să acţionăm într-o manieră corectă şi benefică, şi să evităm comportamentul distructiv. Acum, ce este benefic şi ce este distructiv? Acţiunile care cauzează suferinţă, direct sau indirect, pentru sine sau pentru alţii, sunt acţiuni distructive. Acţiunile care aduc adevărata bunăstare, nouă şi altora, acum şi în sens final, sunt acţiuni benefice. Aceasta se înţelege prin acţiuni benefice şi acţiuni distructive. A avea un comportament care evită acţiunile vătămătoare şi urmează acţiunile benefice este cel mai important.
De aceea, etica este unul dintre cele mai importante aspecte din Buddhism. În funcţie de nivelul de dezvoltare al minţii unei persoane, există mai multe nivele de etică, dar în Buddhism rădăcina tuturor formelor de etică este întotdeauna Ahimsa, absenţa vătămării, adică a nu produce vătămare. Ar trebui să evităm complet vătămarea vieţii altora, să evităm să le cauzăm orice vătămare cu corpul, vorbirea şi mintea noastră. A elimina toate intenţiile de a vătăma, şi a-i ajuta pe alţii cât de bine putem: acesta este înţelesul eticii în Buddhism.
Pentru a putea elimina toate vătămările şi pentru a-i ajuta pe ceilalţi în cel mai complet mod, este necesar să eliminăm total egoismul. Cât timp egoismul nu este complet eliminat, nu va fi posibil să evităm orice vătămare a altora, şi nu va fi posibil să îi ajutăm în mod complet. Astfel, una dintre cele mai mari greşeli pe care vrem să o înfruntăm, învingem şi eliminăm este egoismul. Dar nu este uşor să îl eliminăm. Sunt mai multe grade de egoism, de la nivelul cel mai grosier şi până la un nivel foarte subtil. Poate că suntem capabili să controlăm uneori egoismul cel mai grosier, însă pentru a elimina toate formele de egoism, până la cele mai subtile niveluri, trebuie să ne antrenăm îndelung.
De aceea, în Buddhism, comportamentul (sau conduita) este de cea mai mare importanţă; a avea un comportament corect şi complet pur, este unul dintre aspectele esenţiale.
Odată ce am obţinut bazele unei viziuni corecte şi a unui comportament corect, practica meditaţiei poate fi foarte folositoare. Este absolut nefolositor să încercăm să practicăm vreun tip de meditaţie în absenţa bazelor viziunii pure şi a comportamentului pur. Fără acestea două, nici măcar nu este posibil să practicăm vreo meditaţie adevărată. Aceasta deoarece meditaţia nu este numai o simplă relaxare, ci este un antrenament treptat al minţii; mintea poate fi educată şi antrenată numai dacă avem claritatea viziunii pure şi dacă urmăm o conduită binefăcătoare, pozitivă. Aşadar, toate aceste puncte trebuie să fie unite.
Dacă, de exemplu, vrem să construim o casă, vom avea nevoie de terenul pe care să o construim, şi de o fundaţie stabilă şi solidă; apoi, ne trebuie materiale de construcţie, cum ar fi cărămizile, lemnul şi aşa mai departe. După ce avem terenul şi materialele, putem începe construcţia efectivă a casei, şi putem progresa de la o zi la alta. În acelaşi fel, avem nevoie de baza eticii corecte şi, odată ce am obţinut baza, avem nevoie de materialul care vine dintr-o viziune pură. Odată ce le avem pe acestea două putem începe construcţia efectivă a casei, cu meditaţia – dezvoltarea sau antrenamentul efectiv al minţii.
Pentru a urma calea meditaţiei, avem nevoie de un maestru calificat. Numai mulţumită instrucţiunilor unui asemenea maestru putem merge corect pe calea meditaţiei, şi putem atinge un scop. Este imposibil să facem vreun progres dacă facem eforturi singuri, dacă practicăm la întâmplare.
Atunci când construim o casă, avem nevoie de instrucţiunile unui arhitect calificat. Dacă începem să construim ceva fără ajutorul unei asemenea persoane calificate, este foarte probabil ca, în scurt timp, construcţia să se dărâme. De aceea, dacă vrem să construim o clădire în propria minte, avem nevoie de un sfetnic cu experienţă, care să ne arate calea de a o face.