Introducere in Buddhism – Gonsar Rinpoche

Cauzele interioare, aceste rădăcini efective ale suferinţei sunt numite Klesha în Buddhism, un cuvânt care este deseori tradus prin „amăgire”, „perturbări mentale” sau „factori mentali perturbatori”. Aceste amăgiri, aceşti factori mentali perturbatori se pot manifesta temporar foarte puternic în mintea cuiva, însă pot fi eliminaţi. Şi toată lumea are premisele necesare pentru a-i elimina complet din propria minte, atunci când sunt aplicate mijloacele şi metodele corecte.

Motivul este că aceşti factori mentali perturbatori nu fac parte din însăşi natura minţii. Natura esenţială a minţii este pură şi lipsită de astfel de defecte; dar, pentru moment, mintea este acoperită de multe asemenea pângăriri şi factori mentali perturbatori, foarte asemănător unui cristal care este limpede şi transparent, dar care poate fi complet acoperit de o stâncă, poate să se găsească în interiorul ei. Oricum, este posibil să spargem această stâncă şi să scoatem la iveală cristalul clar şi transparent. În acelaşi fel, este posibil să eliberăm mintea de greşelile şi obstacolele care o acoperă, şi să îi dezvăluim natura pură şi clară.

Dacă aceste greşeli şi defecte ar face parte din natura esenţială a minţii, situaţia ar fi fără speranţă. Atunci nu am putea schimba absolut nimic. Dacă lucrurile ar sta astfel, atunci eforturile noastre ar fi ca cele ale unei persoane care ar încerca să spele o bucată de cărbune până când aceasta ar deveni albă. Dar nu suntem în situaţia aceasta. Dimpotrivă, în natura sa, mintea este pură şi neîntinată. Această natură pură este acoperită numai temporar de obstacolele actuale, şi de aceea este posibil să eliberăm mintea de ele. Este asemenea cerului senin, clar şi gol, care poate fi pentru moment acoperit cu nori grei, dar care în scurt timp sunt alungaţi de un vânt puternic.

Acesta este unul dintre motivele pentru care este posibil să separăm mintea de obstacole. Dar mai există un motiv: greşelile minţii nu au o fundaţie solidă. Ele se bazează pe o viziune greşită. Dacă, spre exemplu, construim un mare proiect pe o minciună, putem scăpa de consecinţe pentru un timp, însă mai devreme sau mai târziu minciuna va fi descoperită, şi proiectul se va nărui.

Acelaşi lucru este adevărat şi pentru greşelile din propria minte, precum lăcomia, ura, invidia şi aşa mai departe. Aceste greşeli pot fi covârşitor de puternice pentru moment, însă nu au nicio bază solidă – ele sunt bazate pe viziunea greşită (Mithyadhristi), pe ignoranţă (Avidhya).

De aceea subliniază Buddhismul faptul că ignoranţa este rădăcina tuturor greşelilor. Pentru a descrie ignoranţa în mod complet, ne-ar trebui mai mult timp, pentru că este ceva foarte subtil. Dar să o descriem sumar: ştim diverse lucruri; ne ştim pe noi înşine, pe alţii, diferite obiecte, şi aşa mai departe. Cunoaştem aceste lucruri, dar modul în care le înţelegem nu corespunde întrutotul realităţii. Există întotdeauna un factor al proiecţiei care este greşit, care nu corespunde cu realitatea. Iată ce este numit ignoranţă. Lăcomia, ura, invidia şi aşa mai departe, toate îşi au rădăcina în această ignoranţă.

Acum, care este greşeala pe care o facem atunci când percepem lucrurile, când ne percepem propria persoană şi alte persoane? De fapt, noi, ceilalţi şi toate obiectele existăm interdependent şi într-o manieră corelată. Însă noi vedem toate aceste obiecte ca şi cum ar exista într-un mod independent, prin ele însele, din propria parte, într-o manieră intrinsecă. Atunci când ne gândim la un duşman, ni se pare că acesta este un duşman din propria sa parte, ca şi cum ar exista ca un duşman independent, pe baza propriului corp. Nouă ni se pare că putem efectiv găsi duşmanul undeva în acel corp.