Introducere in Buddhism – Geshe Rabten

Geshe Rinpoche2Buddhismul nu este o tradiţie ciudată din nişte ţinuturi străine, nici o metodă de a fugi de propriile responsabilităţi, şi nici vreo colecţie de cuvinte goale de prin cărţi sau biblioteci. Deşi asemenea păreri sunt larg răspândite în zilele noastre, ele nu corespund cu adevărata semnificaţie a ceea ce este Buddhismul. Să încercăm să clarificăm această înţelegere greşită.

Scopurile fundamentale
Om sau animal, toate fiinţele din această lume aspiră mereu să atingă aceleaşi ţeluri: realizarea fericirii şi eliminarea suferinţei. De obicei, luăm de bune activităţiile proprii şi ale altora, şi astfel nici măcar nu ne dăm seama de acest lucru. Deşi ne petrecem întreaga viaţă aspirând să atingem aceste scopuri, se pare că nu le împlinim complet niciodată. Fericirea pe care o căutăm, cea adevărată şi durabilă, ne scapă mereu; în loc de fericire, în profunzimea conştiinţei noastre rămâne mereu o permanentă suferinţă. În căutarea împlinirii, construim drumuri, şcoli, spitale, şi aşa mai departe. Aceasta ne oferă o uşurare şi o satisfacţie de moment, însă nu poate elimina rădăcinile suferinţei fizice şi mentale. Dimpotrivă, observăm că evoluţia tehnologică este însoţită de o creştere continuă a agitaţiei mentale. De ce se întâmplă asta, în ciuda imenselor noastre eforturi? Este cumva o indicaţie că eforturile noastre nu sunt depuse în direcţia potrivită?

Cauza
În general, considerăm că circumstanţele exterioare sunt cauzele problemelor noastre şi, prin urmare, încercăm să le influenţăm şi să le învingem. Bineînţeles, nimeni nu va nega faptul că circumstanţele exterioare au un efect asupra vieţilor noastre, şi că ele ne cauzează suferinţă. Însă, odată ce recunoaştem că rădăcina problemelor noastre se află adânc în propria conştiinţă şi că situaţia exterioară este numai o circumstanţă care contribuie la aceasta, realizăm că doar schimbările din situaţia exterioară nu vor duce niciodată la o rezolvare satisfăcătoare. Dar ce se află în noi, care cauzează permanent suferinţă? Este preţuirea de sine şi nepăsarea sau dispreţul faţă de alţii. Aceasta este cauza tuturor conflictelor, a războaielor dintre popoare, a certurilor din familie, şi chiar şi a luptelor dintre insecte. Fără preţuirea de sine, niciuna dintre aceste probleme nu ar exista. O persoană care se gândeşte numai la ea însăşi este ca o persoană a cărui corp este acoperit în întregime de răni. Oriunde ar merge şi orice ar face o asemenea persoană, rănile o vor face mereu să se simtă inconfortabil. În acelaşi fel, noi nu vom fi niciodată fericiţi cât timp conştiinţa noastră este condusă de preţuirea de sine: chiar şi în situaţiile plăcute, o lăcomie neastâmpărată pentru altceva ne va separa de orice fericire şi calm durabile.

Remediul
Totuşi, dacă preţuirea de sine este diminuată, puterea urii şi a lăcomiei este redusă şi ea. Şi cu cât scad mai mult aceşti factori, cu atât mai mult cresc iubirea noastră pentru alţii, mulţumirea şi împlinirea. Dar unde putem găsi mijloacele care fac posibilă o asemenea schimbare în conştiinţa noastră? Ele pot fi găsite în învăţăturile lui Buddha. Astfel, calea arătată de către Buddha este extrem de valoroasă pentru toţi cei care caută sincer fericirea – fie ei Buddhişti sau Non-Buddhişti – şi de aceea, Buddhismul trebuie înţeles numai şi numai ca un mijloc de învingere a suferinţei mentale, şi de împlinire a bunăstării proprii şi a celorlalţi.

Rezultatul
Ştim cu toţii cât de mult apreciem să fim trataţi bine de către alţii. Tot aşa, ar trebui să înţelegem că şi alţii apreciază în aceeaşi măsură dacă noi îi tratăm bine. Atunci când iubirea pentru ceilalţi devine puternică, preţuirea de sine, ura şi lăcomia dispar. Atunci experimentăm bucuria, liniştea şi fericirea, şi ceilalţi vor experimenta tot aceleaşi lucruri. Toate conflictele între oameni, chiar şi conflictele între popoare, sunt rezolvate imediat ce preţuirea de sine este înlocuită de iubirea faţă de ceilalţi. Iată de ce iubirea pentru ceilalţi este sursa bunăstării individuale şi generale, atât în chestiunile lumeşti cât şi în cele religioase. A înţelege şi a realiza acest lucru, este cel mai important punct din practica Buddhismului. Totuşi, cea mai bună cale de a face bine celorlaţi este de a le da posibilitatea de a-şi elibera propriile minţi de preţuirea de sine, şi de a dezvolta iubirea pentru ceilalţi.