Abordarea corectă a Buddhismului

Atunci când urmăm studiul Buddhismului, studiul Dharmei, este important să dezvoltăm o motivaţie corectă, şi de asemenea să ţintim scopul corect. Nu este ca atunci când studiem alte lucruri.

8wheelAtunci când urmăm studiul Buddhismului, studiul Dharmei, este important să dezvoltăm o motivaţie corectă, şi de asemenea să ţintim scopul corect. Nu este ca atunci când studiem alte lucruri.

Din moment ce studiem Dharma, şi motivaţia noastră trebuie să corespundă cu Dharma. Asta pentru că Dharma nu este studiată numai pentru a cunoaşte mai mult, pentru a acumula mai multe cunoştinţe. Dharma este studiată pentru a obţine un câştig concret, şi nu orice fel de câştig, ci unul vast, cuprinzător, de care putem profita tot timpul.

Şi cum putem obţine un asemenea câştig vast? Prin a înţelege care sunt rădăcinile efective ale fericirii şi suferinţei noastre, şi prin a le transforma. Dacă, pe de o parte, nu înţelegem cauzele efective ale fericirii şi suferinţei şi dacă, pe de altă parte, le înţelegem însă nu producem transformarea necesară, atunci nu este posibil să obţinem acel câştig vast şi durabil, indiferent ce alte metode şi mijloace vom folosi.

Urmarea altor tipuri de studii nu are acest efect. Atunci când urmăm alte studii, învăţăm tot felul de lucruri; însă toate cunoştinţele pe care le obţinem nu au o asemenea relaţie directă cu cauzele efective ale fericirii şi suferinţei, ele nu pot aduce niciun câştig durabil. Este posibil ca printr-o asemenea cunoaştere să câştigăm ceva temporar, dar a obţine un rezultat etern este foarte dificil.

Care sunt cauzele efective ale fericirii şi suferinţei? Asta este explicat în Dharma; iar cum putem să lucrăm direct cu ele şi să le schimbăm – aceasta este esenţa Dharmei. Acesta este de asemenea motivul pentru care studiul Dharmei produce un rezultat tangibil şi de durată.

Uneori, noi credem că activităţile noastre obişnuite produc rezultate concrete şi reale, în timp ce activităţile legate de Dharma sunt ceva mai degrabă abstract şi sunt lipsite de rezultate concrete. Însă adevărul este că cineva care înţelege într-adevăr Dharma şi o aplică în practică în mod corect, obţine el însuşi (sau ea însăşi) cel mai bun rezultat tangibil.

Totuşi, dacă cineva consideră ca fiind Dharma ceva care are foarte puţin de a face cu Dharma adevărată, sau abordează Dharma într-un mod incorect, atunci există toate riscurile şi pericolele ca eforturile sale să fie complet inutile. Atunci, în loc de a obţine rezultate concrete şi benefice, persoana va sfârşi prin a irosi foarte mult timp şi energie pentru nimic.

Însă atunci când ne implicăm în adevărata Dharma într-un mod lipsit de greşeli, nimic nu ar putea produce rezultate mai măreţe decât practica acesteia, atât pentru sine cât şi pentru ceilalţi.

Considerăm că o activitate are sens dacă ne îmbunătăţeşte experienţele fericirii şi prevenirea suferinţei; şi considerăm ceva ca nemeritând efortul, sau bun de nimic, dacă ne înrăutăţeşte situaţia. Nu există niciun alt criteriu relevant care să distingă între ceea ce are sens şi ceea ce este lipsit de sens, să distingă ceea ce este folositor de ceea ce este nefolositor.

Introducere in Buddhism – Geshe Rabten

Buddhismul nu este o tradiţie ciudată din nişte ţinuturi străine, nici o metodă de a fugi de propriile responsabilităţi, şi nici vreo colecţie de cuvinte goale de prin cărţi sau biblioteci. Deşi asemenea păreri sunt larg răspândite în zilele noastre, ele nu corespund cu adevărata semnificaţie a ceea ce este Buddhismul. Să încercăm să clarificăm această înţelegere greşită.

Geshe Rinpoche2Buddhismul nu este o tradiţie ciudată din nişte ţinuturi străine, nici o metodă de a fugi de propriile responsabilităţi, şi nici vreo colecţie de cuvinte goale de prin cărţi sau biblioteci. Deşi asemenea păreri sunt larg răspândite în zilele noastre, ele nu corespund cu adevărata semnificaţie a ceea ce este Buddhismul. Să încercăm să clarificăm această înţelegere greşită.

Scopurile fundamentale
Om sau animal, toate fiinţele din această lume aspiră mereu să atingă aceleaşi ţeluri: realizarea fericirii şi eliminarea suferinţei. De obicei, luăm de bune activităţiile proprii şi ale altora, şi astfel nici măcar nu ne dăm seama de acest lucru. Deşi ne petrecem întreaga viaţă aspirând să atingem aceste scopuri, se pare că nu le împlinim complet niciodată. Fericirea pe care o căutăm, cea adevărată şi durabilă, ne scapă mereu; în loc de fericire, în profunzimea conştiinţei noastre rămâne mereu o permanentă suferinţă. În căutarea împlinirii, construim drumuri, şcoli, spitale, şi aşa mai departe. Aceasta ne oferă o uşurare şi o satisfacţie de moment, însă nu poate elimina rădăcinile suferinţei fizice şi mentale. Dimpotrivă, observăm că evoluţia tehnologică este însoţită de o creştere continuă a agitaţiei mentale. De ce se întâmplă asta, în ciuda imenselor noastre eforturi? Este cumva o indicaţie că eforturile noastre nu sunt depuse în direcţia potrivită?

Cauza
În general, considerăm că circumstanţele exterioare sunt cauzele problemelor noastre şi, prin urmare, încercăm să le influenţăm şi să le învingem. Bineînţeles, nimeni nu va nega faptul că circumstanţele exterioare au un efect asupra vieţilor noastre, şi că ele ne cauzează suferinţă. Însă, odată ce recunoaştem că rădăcina problemelor noastre se află adânc în propria conştiinţă şi că situaţia exterioară este numai o circumstanţă care contribuie la aceasta, realizăm că doar schimbările din situaţia exterioară nu vor duce niciodată la o rezolvare satisfăcătoare. Dar ce se află în noi, care cauzează permanent suferinţă? Este preţuirea de sine şi nepăsarea sau dispreţul faţă de alţii. Aceasta este cauza tuturor conflictelor, a războaielor dintre popoare, a certurilor din familie, şi chiar şi a luptelor dintre insecte. Fără preţuirea de sine, niciuna dintre aceste probleme nu ar exista. O persoană care se gândeşte numai la ea însăşi este ca o persoană a cărui corp este acoperit în întregime de răni. Oriunde ar merge şi orice ar face o asemenea persoană, rănile o vor face mereu să se simtă inconfortabil. În acelaşi fel, noi nu vom fi niciodată fericiţi cât timp conştiinţa noastră este condusă de preţuirea de sine: chiar şi în situaţiile plăcute, o lăcomie neastâmpărată pentru altceva ne va separa de orice fericire şi calm durabile.

Remediul
Totuşi, dacă preţuirea de sine este diminuată, puterea urii şi a lăcomiei este redusă şi ea. Şi cu cât scad mai mult aceşti factori, cu atât mai mult cresc iubirea noastră pentru alţii, mulţumirea şi împlinirea. Dar unde putem găsi mijloacele care fac posibilă o asemenea schimbare în conştiinţa noastră? Ele pot fi găsite în învăţăturile lui Buddha. Astfel, calea arătată de către Buddha este extrem de valoroasă pentru toţi cei care caută sincer fericirea – fie ei Buddhişti sau Non-Buddhişti – şi de aceea, Buddhismul trebuie înţeles numai şi numai ca un mijloc de învingere a suferinţei mentale, şi de împlinire a bunăstării proprii şi a celorlalţi.

Rezultatul
Ştim cu toţii cât de mult apreciem să fim trataţi bine de către alţii. Tot aşa, ar trebui să înţelegem că şi alţii apreciază în aceeaşi măsură dacă noi îi tratăm bine. Atunci când iubirea pentru ceilalţi devine puternică, preţuirea de sine, ura şi lăcomia dispar. Atunci experimentăm bucuria, liniştea şi fericirea, şi ceilalţi vor experimenta tot aceleaşi lucruri. Toate conflictele între oameni, chiar şi conflictele între popoare, sunt rezolvate imediat ce preţuirea de sine este înlocuită de iubirea faţă de ceilalţi. Iată de ce iubirea pentru ceilalţi este sursa bunăstării individuale şi generale, atât în chestiunile lumeşti cât şi în cele religioase. A înţelege şi a realiza acest lucru, este cel mai important punct din practica Buddhismului. Totuşi, cea mai bună cale de a face bine celorlaţi este de a le da posibilitatea de a-şi elibera propriile minţi de preţuirea de sine, şi de a dezvolta iubirea pentru ceilalţi.

Introducere in Buddhism – Gonsar Rinpoche

GonsarRinpoche2Atunci când vorbim despre Buddhism, ne referim la un subiect extraordinar de vast şi de profund. Eu cunosc numai o picătură din acest măreţ ocean de cunoaştere, dar totuşi vă prezint aici o introducere scurtă şi spontană a unor aspecte fundamentale ale Dharmei.

Cu toţii probabil ştiţi că Buddhismul este una dintre marile religii ale lumii. Cei mai mulţi dintre voi poate ştiu şi că Buddhismul poate fi urmărit înapoi în timp până la Buddha Shakyamuni, care s-a născut în Lumbini cu 2557 de ani în urmă (calculat în 2013). Mulţi dintre voi probabil ştiu şi despre măreţele fapte ale lui Buddha, a căror descriere completă ne-ar lua mult prea mult timp. La vârsta de treizeci şi cinci de ani, Buddha a manifestat atingerea iluminării depline; apoi, a trăit până la vârsta de optzeci şi unu de ani. Începând cu atingerea iluminării şi până la Parinirvana, el şi-a petrecut cea mai mare parte din timp oferind învăţături.

Prima învăţătură oferită de Buddha a fost învăţătura despre Cele Patru Adevăruri Nobile: Adevărul Nobil al Suferinţei, Adevărul Nobil al Cauzei, Adevărul Nobil al Încetării (sau Eliberării), şi Adevărul Nobil al Căii. Apoi, în decursul timpului, el a dat o mare varietate de învăţături, întotdeauna în concordanţă cu nevoile şi cu dispoziţiile mentale ale discipolilor săi.

La început, aceste învăţături ale lui Buddha s-au răspândit pe scară largă în India. În secolul al şaptelea după calendarul occidental, tibetanii au intrat în contact cu învăţăturile lui Buddha. După ce şi-au dat seama cât de extraordinar de valoroase erau aceste învăţături, au depus eforturi imense pentru a le aduce în Tibet. Mulţi au călătorit în India, pentru a studia Buddhismul acolo. De asemenea, unii mari maeştri Buddhişti de excepţie din India au fost invitaţi în Tibet, pentru a oferi învăţături.

Înainte, tibetanii erau numiţi „oamenii din spatele Himalayei”, şi, ca oamenii ai muntelui, erau puternici şi chiar sălbatici. În acele vremuri, tibetanilor le plăcea să se lupte. Aveau armate puternice, şi duceau războaie în toate direcţiile. Aceşti oameni sălbatici au fost îmblânziţi numai atunci când învăţăturile lui Buddha au sosit în Tibet. Mulţumită învăţăturilor lui Buddha, oamenii au devenit mai blânzi, şi ţara a primit şi foarte multe alte beneficii extraordinare.

Să descriem pe scurt ceea ce este Buddhismul: punctul central al învăţăturilor lui Buddha sunt fiinţele, adică fiinţele care trăiesc, fiinţele simţitoare (Sattva sau Prāñin); acesta este de fapt punctul central al tuturor învăţăturilor lui Buddha. Punctul central nu este nici Buddha, nici dobândirea de puteri supranaturale, nici vreun fel de zeitate şi nici vreo temă filosofică. Niciunul dintre acestea nu este punctul central din Buddhism. Acesta este fiinţele, fiinţele simţitoare care posedă viaţă. Atunci când vorbim despre fiinţe, ne referim la fiinţe care au o minte (Citta sau Mana), o conştiinţă.

Învățăturile lui Buddha

Atunci când înţelegem că experienţele fericirii şi suferinţei depind întrutotul de acţiunile proprii, ne vom strădui automat să ne corectăm comportamentul. Apoi, pentru a stabiliza acest efort, este necesar să ne îmblânzim mintea. Cât timp nu facem progrese în îmblânzirea minţii, oricât de mult am încerca să acţionăm în mod binefăcător şi să evităm acţiunile negative, nu vom prea reuşi.

Prin Buddhism înţelegem învăţăturile lui Buddha cel istoric. Aceste învăţături mai sunt numite şi Dharma. Cum şi-a rezumat Buddha propriile învăţături? Prin următoarele cuvinte:

Renunţă la toate acţiunile negative,
Împlineşte la perfecţie ceea ce este bine şi
Struneşte-ţi mintea.
Aceasta e învăţătura lui Buddha.

Atunci când vrem să punem în practică învăţătura lui Buddha, trebuie să învăţăm să:

  • Evităm acțiunile răufăcătoare
  • Realizăm acţiuni pozitive
  • Ne îmblânzim mintea.

Aceste trei aspecte sunt însăşi rădăcina tuturor experienţelor noastre de a fi fericiţi sau de a suferi. Dacă suntem capabili să ne abţinem să facem acţiuni negative, şi să facem acţiuni binefăcătoare, vom obţine, chiar şi numai prin acestea, fericire şi evitarea suferinţei proprii şi a celorlalţi. Dacă, pe de altă parte, nu reuşim să evităm acţiunile vătămătoare, atunci, chiar dacă am dori intens să nu trecem prin experienţa suferinţei, totuşi vom trece prin ea. Tot astfel, dacă nu reuşim să realizăm acţiuni binefăcătoare, deşi am putea tânji foarte mult după fericire, nu vom putea avea experienţa ei.

BuddhaShakyamuni1Atunci când înţelegem că experienţele fericirii şi suferinţei depind întrutotul de acţiunile proprii, ne vom strădui automat să ne corectăm comportamentul. Apoi, pentru a stabiliza acest efort, este necesar să ne îmblânzim mintea. Cât timp nu facem progrese în îmblânzirea minţii, oricât de mult am încerca să acţionăm în mod binefăcător şi să evităm acţiunile negative, nu vom prea reuşi.

Dacă ar fi să ne întrebăm unde se află rădăcina acţiunilor negative, răspunsul ar fi că acestea îşi au rădăcina în propria noastră minte – aşa cum şi acţiunile pozitive, binefăcătoare, îşi au rădăcina tot în propria noastră minte. Buddha a dat atât de multe învăţături despre Viziunea corectă, Comportamentul corect şi Meditaţia corectă tocmai din acest motiv, pentru ca noi să ne îmblânzim mintea.

Toate felurile de suferinţă simţite în această lume, de la câteva clipe de disconfort mental simţite de o singură persoană şi până la suferinţele extraordinare îndurate de multe fiinţe din toată lumea, toate îşi au cauza în mintea nedisciplinată. Vorbim mereu despre tumultul şi suferința din lume, despre războaie şi despre conflicte. Toate aceste tulburări îşi au rădăcina numai şi numai în mintea nepacificată a fiinţelor. Acesta este motivul pentru care este extrem de important să ne îmblânzim mintea. Aşadar, trebuie să fim conştienţi de faptul că Buddha a predat toate învăţăturile sale cu o singură intenţie, aceea de a crea posibilitatea ca noi să ne stăpânim mintea.

Atunci când avem de-a face într-un fel sau în altul cu învăţăturile lui Buddha, trebuie să fim conştienţi mereu de acest lucru. Fie că ascultăm învăţăturile, fie că reflectăm sau medităm la ele, ar trebui să o facem cu hotărârea ca prin acest efort să ne dominam mintea. Când cineva predă învăţături despre Buddhism, ar trebui să o facă având numai intenţia de a arăta fiinţelor cum să îşi îmblânzească mintea. Orice aspect al Dharmei am folosi, orice activitate a Dharmei am urma, motivaţia sa ar trebui să ne fie sprijinită de înţelegerea că eforturile noastre trebuie să ne ajute la strunirea propriei minţi.

INAPOI

Antrenarea minții, în opt versete

Acest text a fost compus de către Marele Geshe Langri Tangpa, considerat una dintre încarnările de mai demult ale liniei Trijang Rinpoche. Aceste versete arată ideea centrală din Buddhism, şi anume de a face bine tuturor fiinţelor, şi gândurile de zi cu zi care duc la acel scop. Aceste versete pot fi privite şi ca tema centrală a învăţătorilor de la centrele Rabten, precum şi a maeştrilor din linia lor de transmitere.

A ne antrena atitudinea prin gândurile descrise de aceste versete – aceasta este cea mai valoroasă meditaţie, iar a recita zilnic aceste versete este cea mai bună rugăciune, lipsită de toate diferențele pe care credem de obicei că le vedem între religii şi tradiţii.

Atisha

Cu gândul de-a împlini Trezirea
Spre binele făpturilor
Mai de preț ca nestemata
Ce fiece dorință-mplinește,
Oricând, neprețuite ele toate-mi vor fi.

Când, de fiece dată, cu ceilalți voi fi,
Cel mai mărunt mă voi socoti
Iar din adâncul minții
Mai presus ca mine pe toți îi voi găsi.

În orice faptă cugetul îmi voi cerceta
Iar când o tulburare-n el va încolți,
Vătămătoare mie sau multor altora,
Neșovăielnic, o voi înfrunta, alunga.

Oricând, pe oricine-ar fi să-ntâlnesc,
De-o fire-nverșunată pătruns,
Copleșit de aprigă karmă și grea suferință,
Ca pe-un odor de preț ce tocmai am găsit
Voi vedea o așa rară ființă.

Dacă-mpinși de invidie, ceilalți
Mă ocărăsc, mă ponegresc cu dispreț,
Doar lor izbânda voi lăsa
Și-n fața-nfrângerii mă voi înclina.

De-ar fi ca acela cui bine-am făcut
Și-n care totdeauna adânc am crezut,
Să mă lovească aprig și fără cruțare,
El pentru mine, oricând, va fi Învățătorul cel Mare.

Pe scurt, așadar:
Ființelor toate, mamele mele,
Mijlocit sau vădit,
Belșugul, fericirea le voi aduce-n dar
Iar a lor rele fapte povară
Și-ntreaga lor durere,
Asupra-mi voi lua, tăinuit, în tăcere.

Deslușind că-i simpla-nchipuire tot ce-apare,
Voi ține nepătate aceste aplicații
De-ntinările celor opt lumești ocupații
Și-oi izbăvi ființele toate,
Eu însumi lipsit de-atașare,
De-al karmei și-al cugetului beznă prinsoare.

Traducere din franceză
Mircea Costin Glăvan