Autor: Gonsar Rinpoche
COMANDA
Esenţa tuturor învăţăturilor lui Buddha vizează fiinţele, adică toate fiinţele sensibile înzestrate cu viaţă. Ce înţelegem prin „fiinţă vie”, prin „fiinţă sensibilă”? Este vorba de orice fiinţă care posedă un spirit, o conştiinţă.
Noi, fiinţele umane, ca şi animalele de altfel, avem capacitatea de a experimenta fericirea şi suferinţa; nu numai că le experimentăm ci, în plus, dorim să obţinem fericirea şi să scăpăm de suferinţă. Această dorinţă de a trăi bine şi de a evita durerea nu este specifică doar omului; la rândul lor, animalele îşi doresc bunăstarea şi vor să evite orice suferinţă.
O religie nu poate să‑şi împlinească rolul decât dacă este în relaţie directă cu experienţele de fericire şi de suferinţă ale tuturor fiinţelor. Nu se poate vorbi de necesitatea şi de valoarea unei religii decât atunci când aceasta ţine cont de faptul că fiinţele sensibile înzestrate cu conştiinţă simt fericirea şi suferinţa şi că doresc foarte mult să o obţină pe prima şi să scape de cealaltă. O religie care are doar o slabă legătură cu fericirea sau cu suferinţa fiinţelor, nu‑şi află sensul. Aceasta nu mi se pare o calitate tipică buddhismului şi ar trebui să fie esenţa oricărei religii adevărate.