Abordarea corectă a Buddhismului

Un alt punct esenţial în viziunea Buddhistă este că defectele minţii nu fac parte din natura esenţială a acesteia, şi de aceea mintea poate fi eliberată de defectele şi piedicile sale; astfel, este posibil să eliminăm toate greşelile şi obstacolele, pentru că ele nu sunt însăşi natura minţii.

În plus, trebuie să înţelegem că învăţăturile date de Buddha au diferite aspecte – nu există doar o singură Dharma (învăţătură), indiferent dacă se potriveşte fiinţelor sau nu. Dimpotrivă, în funcţie de diferitele posibilităţi, caracteristici, înclinaţii şi nevoi ale fiinţelor, găsim învăţături corespunzătoare date de Buddhaşi. O persoană care înţelege corect acest lucru nu poate deveni fanatică faţă de o formă anume, specifică, a Dharmei. Atunci când acest lucru nu este înţeles, ignoranţa din mintea cuiva creează un sentiment de ataşare puternică şi de aderenţă fanatică la un anumit aspect. Datorită unei asemenea viziuni, există pericolul de a se dezvolta viziuni fanatice sectare. Asemenea vederi greşite vor fi sursă de dispute şi de conflicte.

Fiinţele au diferite stări, capacităţi şi înclinaţii. Iar Buddha, din măreaţa sa compasiune, înţelepciune şi pricepere în mijloace, a oferit o varietate foarte mare de învăţături, potrivite tuturor fiinţelor.

O altă calitate specială a învăţăturilor lui Buddha este următoarea: validitatea unei învăţături şi valoarea practicii sale sunt stabilite pe fundaţia unei baze logice solide şi a experienţei personale. Ea nu se judecă în termenii statutului unui învăţător, cum ar fi rasa, forma sau culoarea fizică, vârsta, rangul social, titlurile, popularitatea etc. ci, dimpotrivă, pe baza acurateţii înţelesului, a gradului în care corespunde realităţii, şi a efectului pozitiv asupra minţii căutătorilor. Atunci când înţelesul este ilogic şi lipsit de o esenţă reală, nu contează cine predă învăţătura şi în ce manieră elocventă sau poetică o predă – ea este foarte puţin utilă pentru cel care învaţă şi practică Dharma. Aşadar, a crede orbeşte şi a urma orice este predat nu este abordarea corectă. Cel Iluminat a indicat foarte clar acest aspect atunci când a spus: „O, călugări şi înţelepţi, aşa cum un căutător de aur examinează aurul prin ardere, tăiere şi frecare, aşa să judecaţi şi voi învăţăturile mele şi doar apoi să le acceptaţi, şi nu datorită respectului vostru faţă de mine.”

Pentru un adevărat practicant, abordarea corectă a Dharmei ar trebui să fie ca cea a unui bolnav care caută tratament. Pentru vindecarea unei persoane bolnave, trei condiţii sunt căutate neapărat: un medic calificat, tratamentul medical corect, şi asistenţii sau asistentele medicale. Ceea ce ar trebui să aibă pacientul drept motivaţie sau impuls este a se şti bolnav şi a aspira să îşi revină complet din boală. Pentru a se însănătoşi, pacientul este hotărât să caute ajutorul necesar. Această căutare nu se face pentru că este o tradiţie, pentru că este distractivă, pentru că ar aduce faimă, reputaţie, avere etc. Dimpotrivă, se face pur şi simplu pentru că persoana nu poate trăi ca un bolnav şi, din adâncul inimii sale, aspiră la o bună sănătate.

Exact în acelaşi fel, noi ar trebui să fim sinceri în motivaţia noastră pentru Dharma, văzând rădăcinile suferinţei proprii în noi înşine, şi văzând Dharma drept singurul tratament bun pentru a vindeca, şi nu pentru orice altceva. Astfel, îl căutăm pe Buddha ca fiind medicul perfect calificat, Dharma ca fiind tratamentul perfect valid, şi Sangha ca fiind echipa perfectă cea mai de ajutor.

Această căutare sinceră a acestor trei ajutoare indispensabile este numită A LUA REFUGIUL (Triratna Sharañā Gaman) în cele TREI NESTEMATE! Întreaga practică a Dharmei începe cu această atitudine pură.

Buddham sharanam gacchaami
Dharmam sharanam gacchaami
Sangham sharanam gacchaami.


Mă îndrept pentru refugiu către Buddha
Mă îndrept pentru refugiu către Dharma
Mă îndrept pentru refugiu către [Arya] Sangha.