Abordarea corectă a Buddhismului

Simţirea fericirii şi a suferinţei depinde de cauzele fericirii şi suferinţei. Cea care ne conectează direct la cauzele fericirii şi suferinţei este Dharma. Şi practicând Dharma, aceste cauze pentru fericire şi suferinţă pot fi influenţate în mod direct. De aceea, nimic nu este mai folositor şi eficient decât a ne implica în Dharma.

8vaseFilosofia fundamentală a Buddhismului – a învăţăturilor date de Buddha – este afirmaţia că adevăratele cauze ale fericirii şi suferinţei se află în propria minte; că obiectele exterioare pot servi ca şi condiţii, însă nu sunt cauza efectivă a fericirii şi suferinţei. De exemplu: alte persoane nu sunt cauza efectivă, şi nici alte obiecte; nici vreun zeu suprem, sau vreun spirit. Dimpotrivă, cauzele responsabile pentru toată suferinţa şi fericirea noastră există în propriul continuum. Acesta este un punct central al învăţăturilor lui Buddha.

Prin înţelegerea faptului că sursele, cauzele fericirii şi suferinţei sunt de găsit în propria noastră minte, facem eforturi pentru a le schimba, pentru a împlini adevăratul beneficiu pentru noi şi pentru ceilalţi. Învăţăturile lui Buddha au multe aspecte, însă unele sunt fundamentale. Şi este foarte important să le înţelegem corect.

Aşa cum am mai spus, scopul final şi ultim, punctul central, esenţa Dharmei lui Buddha sunt fiinţele; doar fiinţele şi nimic altceva. Unele persoane pot crede că de fapt punctul central al Buddhismului este Buddha, sau Nirvana (adică eliberarea de existenţa ciclică), sau calmul mental, însă acest lucru nu este corect. Toate acestea, desigur, sunt realizări valoroase, dar nu sunt punctul central al Dharmei. Punctul central al Dharmei sunt fiinţele simţitoare.

Atunci când vorbim despre „fiinţe”, ne referim la obiecte care sunt înzestrate cu conştiinţă. Mulţumită acesteia, ele pot experimenta fericirea şi suferinţa. Învăţăturile şi practica Dharmei sunt atât de relevante tocmai din cauza existenţei fiinţelor. Astfel, Dharma există numai în relaţie cu fiinţele.

Întregul conţinut al Dharmei este o descriere precisă a situaţiei fiinţelor, a experienţelor lor de fericire şi suferinţă, şi a posibilităţilor de a li se schimba situaţia. Explicaţiile Dharmei au o semnificaţie profundă şi măreaţă numai în relaţie cu fiinţele. Explicaţiile despre eliberare, despre existenţa condiţionată ciclică, despre starea de Buddha şi aşa mai departe, toate sunt descrieri ale diferitelor stadii ale fiinţelor. Fără vreo relaţie cu fiinţele, nu au absolut niciun înţeles.

Atunci când vorbim despre existenţa condiţionată, sau Samsara, aceasta este o descriere a situaţiei actuale a fiinţelor. Atunci când vorbim despre libertate sau Nirvana, aceasta este de asemenea o stare pe care fiinţele o pot obţine. Toate aceste descrieri nu sunt nimic altceva decât descrieri ale stadiilor în care se află fiinţele, sau pe care le pot obţine în viitor.

Cele Patru Adevăruri Nobile (Chatwari Aryasatyāni) sunt de asemenea descrieri exacte ale situaţiei fiinţelor. Nobilul Adevăr despre Suferinţă (Dukha Ārya Satya) este descrierea situaţiei de bază a fiinţelor; Nobilul Adevăr despre Origine (Samuda Ārya Satya) este o descriere a cauzei acestei situaţii a fiinţelor; Nobilul Adevăr despre Încetare (Nirodha Ārya Satya) este o descriere a stării eliberate a fiinţelor; iar Nobilul Adevăr despre Cale (Mārga Ārya Satya) este o descriere a metodei valide care permite fiinţelor să obţină starea eliberată.

Atunci când vorbim despre starea unui Arhat, aceasta descrie o situaţie a fiinţelor; atunci când vorbim despre Bodhisattvaşi, şi aceasta descrie o situaţie a fiinţelor. Până şi atunci când vorbim despre Shunyata (vacuitate), este o descriere în sens mai profund a situaţiei fiinţelor. Astfel, există foarte mulţi termeni diferiţi în Dharma, şi toţi au o relaţie directă cu fiinţele simţitoare.